Istoric
Biserica evanghelică, pe care localnicii o cunosc sub denumirea ”din Deal”, se consideră a fi fost construită în secolul al XIII-lea, dar structura de acum datează din secolul al XV-lea, fiind mult modificată în secolul al XIX-lea, fapt care a determinat aspectul său neogotic.
De asemenea, Cetatea din Câlnic a fost ridicată în jurul anului 1270, fiind prevăzută cu donjon, zid de apărare şi înconjurată de un şanţ cu apă, accesul fiind posibil doar pe podul ridicător. După preluarea cetăţii de către comunitatea săsească, aceasta a fost extinsă prin construirea unui al doilea zid de fortificaţie şi a unui turn în partea de sud. Pentru a face faţă asediilor au fost construite în interiorul incintei camere de provizii şi locuinţe, care însă nu s-au păstrat. Fortăreaţa a fost dotată la sfârşitul sec. al XV-lea cu o mică biserică sală cu absidă. La mijlocul sec. al XVI-lea şanţul a fost umplut, iar podul înlocuit de o casă de poartă cu hersă.
În prezent, Cetatea Câlnic, împreună cu celelalte monumente istorice, formează Centrul Cultural Internaţional, patronat de Institutul de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române din Cluj-Napoca şi Asociația “Ars Transsilvaniae” România.
În Câlnic se păstrează una dintre ultimele reşedinţe ale greavilor din Transilvania. Datorită valorii şi semnificaţiei sale excepţionale, cetatea este acum sit UNESCO aflat pe lista Patrimoniului Mondial.
În sec. al XIII-lea, greavul Chyl de Kelling a construit în sat un turn, pentru a-şi marca reşedinţa. Din cauza deselor atacuri otomane, turnul a fost fortificat cu cat de apărare şi înconjurat de un zid uriaş de apărare.
Familia greavului Chyl nu a avut niciodată relaţii prea bune cu personalităţile marcante ale aşezării. Ca urmare, în 1430 ultimul greav s-a mutat şi a vândut fortificaţia sătenilor. Aceştia au folosit ansamblul ca refugiu în caz de atac otoman. În 1658 atacatorii au reușit să distrugă satul, dar cetatea a rămas necucerită.
